Cuvânt înainte. Și înapoi.

Acum mulți ani m-am apucat de citit. Problema a început când m-am apucat și de scris. Am trimis un text la radio și în loc să rămân cu scrisul, am ajuns să și vorbesc. Ba pe deasupra, la un moment dat, m-am și văzut.
Partea bună e că, la radio și tv, am citit ceea ce mi-a trecut mie prin cap. Și mi-au trecut destule, așa încât le-am dat și altora de citit. Asta a fost o răutate. Celelalte le-am strâns în niște cărți, în scenarii de televiziune sau în texte de radio.
Acum o să apară și pe blog.
Inițial am râs de ideea de blog, recunosc. Dar, de când am văzut ce înseamnă blogăreala, m-a pocnit și plânsul.
Acesta nu e un blog propriu-zis. Dacă nu te interesează ce scriu eu aici, foarte bine. Nici mie nu-mi pasă de comentariile negative. Am învățat că e mai greu să schimbi ideea fixă a unuia, decât să faci metrou în Drumul Taberei.
Nu am nevoie nici de laude. Presupunând că aș avea de ce să le primesc. Succesul e la fel de efemer precum un candidat PNL la primăria Capitalei.
Mai am și alte comparații la fel de slabe. Dar pot scrie și bine. Poate scriu și pe blog.
Sunt Mihai Găinușă și dacă-ți place cum scriu…e treaba ta. Mulțumesc.

 

 

3 Comments

  1. Eu sunt ala care a citit ce i’ai dat tu. Ai uitat sa spui si cate citem eu scrise de mine si dupa accidentul de pe partie cate scriam eu si citeau altii! Garantez ca de mine ai ras cand mi-am facut blogul in 2008. Erai ocupat cu cartile scrise! Mult succes! Eu citesc….nu cu voce tare recunosc!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*