Vadim și Șoșoaca (pamflet)

La mormântul lui Vadim
Într-o zi, pe înserate,
Ce se-aude, chiar nu știm,
Ca un vuiet de blindate?

E Șoșoaca, greu frânează
Și se-așează pe-o băncuță
Și-un urlet articulează:
-”Salutare, măi drăguță!

Băi, sunt doamna senator,
Avocat de meserie,
Eu am grijă de popor,
Practic ți-am luat locul ție.

Sunt o mare patrioată,
Și urlu la fel ca tine,
Mă iubește țara toată,
Diaspora mă susține”!

Vântul brusc se domolește,
Timpul a înțepenit,
Șoșoaca ochii belește
Când se-aude un răcnit:

” Cine ești tu, matracucă,
Să mă deranjezi în moarte,
Alea-s lațe sau perucă?
Ești o biată nulitate,

Vai de bietul meu popor,
Dacă toată mahalaua
A ajuns azi senator
Și-a găsit țara beleaua.

Măi femeie, io-am scris cărți
N-ai tu știință nici jumate
Iar cultură ai din părți
Poate cartea de bucate!

Te-ai găsit tu, Șomâldoacă,
Portavoce de fast-food,
Mă compari cu o malacă,
Coborâtă ieri din dud?

Exponenta sărăcimii?
Cu trei case și hectare!
Asta să i-o spui prostimii,
Ce-a votat o gură mare!

Se-ntoarce Cuza în groapă
Omul ce-a înființat Senatul,
Să vadă acolo o țoapă
La comisia cu mâncatul?

Făi, tu stai pe locu-n care,
Domnii Ion Agârbiceanu, Goga și Iuliu Maniu,
În trecutul nostru mare,
Citeau legi. Tu doar meniul!

Eminescu, uite-o, tată!
Ai scris numai premoniții.
Și flecară și gușată:

”Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații
Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii ăstei nații?”

Hai, marș, dă-te la o parte!
Nu te-ncape nicio robă
Eu am fost tobă de carte!
Tu doar caltaboș și tobă!”